Biserica Evanghelica

Biserica evanghelica are cinci faze de constructie, care se intind pe durata mai multor secole. Constructia a inceput in secolul al XIII-lea, ridicandu-se o bazilica romanica. Cea mai veche parte a monumentului se pastreaza in jumatatea de apus a actualei biserici. Cercetarile arheologice au demonstrat ca la un moment dat constructia acestei bazilici a fost intrerupta datorita unui incendiu. Cercetand cauzele care au provocat incendiului, s-a ajuns la concluzia ca prima faza a constructiei a inceput inainte de anul 1241.In a doua parte a secolului al XIII-lea, constructia a fost reluata sub influenta conceptiei arhitecturale cisterciene, care reprezinta in Europa acelor vremuri, o manifestare a stilului gotic timpuriu.

In veacul al XIV-lea orasul s-a dezvoltat intr-un ritm mai viu, datorita in mare masura numeroaselor privilegii pe care regii unguri le acordau in general asezarilor intemeiate de colonisti. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea incepe o alta constructie, de asta data in stil gotic. Cercetarile arheologice au dovedit faptul ca in prima jumatate a secolului al XV-lea biserica a fost inconjurata de un zid destul de inalt, inzestrat cu o serie de metereze. Se pare ca in 1523, in urma unui cutremur, unul din stalpii de langa altar s-a prabusit, ceea ce a dus la refacerea lui si tot odata la o inaltare fata de nivelul initial al bisericii. In aceasta perioada a fost realizat si cel mai mare altar din Transilvania cu o inaltime de aproximativ 13 metri si cu o latime de aproape 6 metri.

Veacurile XVIII si XIX ar putea fi socotite ca a-V-a faza de evolutie a monumentului cand primeste la sud doua pridvoare si o alta sacristie. Toate acestea au fost inlaturate cu prilejul restaurarii. In curtea bisericii evanghelice se afla o capela cimitiriala cu cinci ferestre si zidaria de piatra, marcata de opt contraforturi. Capela este cunoscuta sub numele de "Capela Sfantului Iacob", mentionata in doua documente, unul in anul 1382 si altul in anul 1426